Pestera lui Dutu

Situată la graniţa dintre judeţele Arad şi Hunedoara, la 6 km de centrul localităţii Căprioara (comuna Săvârșin, județul Arad), Peştera lui Duţu reprezintă ponorul Văii Fundata. Cavitatea subterană este formată într-un banc de calcare neojurasice, care poartă numele de „Calcarele de la Căprioara’’. Atât la suprafaţă, cât şi în peşterile din zonă, au fost identificate mai multe fosile de melci şi scoici, ceea ce indică geneza bancului calcaros.

Peştera lui Duțu a fost declarată arie naturală protejată conform Legii nr. 5 din 2000, primind clasa de protecţie C. Rezervaţia speologică a fost în custodia Asociaţiei Speologice Speowest Arad în perioada 2005-2013, iar în prezent face parte integrantă din Situl Natura 2000 – ROSPA0029 Defileul Mureşului Inferior – Dealurile Lipovei.

Peştera a fost formată de apa Văii Fundata, care avea iniţial un curs complet aerian, curgând peste zona actualului drum forestier. Prin adâncirea văii în masivul calcaros, apa a profitat de numeroase feţe de strat şi fisuri în rocă, pe care le-a umplut şi dizolvat, astfel trecând la un curs subteran. Peştera lui Duţu a fost formată în faza iniţială în regim înecat, ulterior fiind remodelată în regim vados. Accesul în subteran se face printr-un portal de mari dimensiuni, de unde, după coborârea unei săritori şi un târâş scurt, se ajunge în Sala Mare. De acolo pornesc două galerii laterale fosile, apa continându-şi traseul printr-o galerie principală până la sifonul terminal, iar după doar câţiva metri reapare la suprafaţă într-un izbuc.

Deşi peştera are puțin peste 150 m dezvoltare, aceasta prezintă diferite forme de eroziune şi coroziune, dar şi depozite de umplutură (concreţiuni, galeţi etc.) şi adăposteşte atât animale terestre, cât şi acvatice deosebit de importante, dintre care se poate menţiona prezenţa în interiorul peşterii a unor specii de chiroptere: Myotis myotis, Rhinolophus ferrumequinum/hipposideros, care sunt strict protejate la nivel naţional şi european.

Legendele locale menţionează faptul că haiducul Duţu s-ar fi adăpostit în peşteră, de unde vine şi numele cavităţii şi au stârnit interesul căutătorilor de comori, care au efectuat două săpături în Sala Mare. Însă singurele vestigii identificate au fost câteva resturi ceramice din epoca fierului, decoperite accidental la recartatea peşterii de membrii A.S. Speowest Arad, cât şi o inscripţie greu de descifrat, din care se distinge anul „1938”.

Ridicări topografice: Mihai Besesek, Valentin Radu, Lucian Tomoiagă, Sabin Sebeșan

Cartografiere: Mihai Besesek

Sursa: speowest.ro