Service Auto

Muntii Zarandului

Muntii Zarandului se desfasoara pe directia est-vest si se gasesc in totalitate pe perimetrul judetului Arad. In sudul acestor munti se afla limita data de raul Mures si localitati ce pot fi puncte de plecare in drumeti; spre vest podgoria dintre localitatiele Baratca si Pancota este limita la care se termina acesti munti; in nord se limiteaza la Depresiunea Zarandului si a Gurahontului cu sectoarele colinare date de dealurile Pancotei, Tautului si Cuedului; limita de est se gaseste prin drumul Capruta-Gurahont.

Privind de la distanta, muntii Zarandului par mult mai inalti, deoarece diferenta de nivel este de 300 – 350m fata de Campia Aradului; De aceea, drumetiile prin muntii Zarandului nu sunt atat de usoare. Se poate spune ca muntii Zarandului au doua parti distincte, sud si est, despartite de iesirea Nadas – Barzava, care au urmatoarele varfuri mai importante: pe creasta principala vestica – cel mai distinctiv varf si avand o forma piramidala – Highis 799m, varful Capra 469m, varful Fantana Rece 572m, varful Crucea Tiganului 546m, varful Ivanita 708m, varful Debela Gora 557m; pe creasta principala estica – cel mai inalt varf din muntii Zarandului – Drocea 836m, varful Ragevita 565m, varful Piatra Pacurarului 626m, varful Fagul Popii 723m, varful Cioaca Lupului 785m.

 Trasee turistice marcate in muntii Zarandului:

Creasta principala a muntilor Zarandului: Varful Capra 469m – Varful Fantana Rece 573m – Varful Highis 799m – Varful Debela Gora 487m – Varful Piatra Pacurarului 629m – Varful Drocea 836m – Culoarul Capruta-Gurahont
Marcaj: Banda Rosie
Lungime: Aprox. 68 km
Timp pentru parcurgere: 23 – 25 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 1000 m
Accesibilitate: Tot anul

 

 Localitate Paulis – Varful Capra 469m
Marcaj: Triunghi Albastru
Lungime: Aprox. 9 km
Timp pentru parcurgere: 3 – 4 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 520m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Ghioroc – Varful Capra 469m – Valea Cladovei
Marcaj: Banda Albastra
Lungime: Aprox. 7 km
Timp pentru parcurgere: 2 – 3 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 340m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Covasant – Varful Gurgului 392m
Marcaj: Banda Albastra
Lungime: Aprox. 5 km
Timp pentru parcurgere: 2 – 2½ ore
Diferenta de nivel: Aprox. 270m
Accesibilitate: Tot anul

Halta Valea Lupilor – Zona turistica Casoaia
Marcaj: Triunghi Albastru
Lungime: Aprox. 12 km
Timp pentru parcurgere: 4 – 5 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 470m
Accesibilitate: Tot anul, cu acces limitat in periaoda culesului din vii

Monumentul Turistilor de langa localitatea Siria – Schitul/manastirea Fredeu de sus – Zona turistica Casoaia – Varful Highis 799m
Marcaj: Banda Galbena
Lungime: Aprox. 17 km
Timp pentru parcurgere: 5 – 7 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 1040m
Accesibilitate: Tot anul

Creasta principala a muntilor Zarandului – Schitul/manastirea Feredeu de sus – Saua Cazan – Creasta principala a muntilor Zarandului
Marcaj: Punct Albastru
Lungime: Aprox. 2 km
Timp pentru parcurgere: 30 – 45 min.
Diferenta de nivel: Aprox. 50m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Siria – Cetatea Siria – Saua Cazan
Marcaj: Cruce Albastra
Lungime: Aprox. 7 km
Timp pentru parcurgere: 2 – 3 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 400m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Siria – Zona turistica Casoaia
Marcaj: Punct Albastru
Lungime: Aprox. 15 km
Timp pentru parcurgere: 5 – 6 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 600m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Cladova – Valea Cladovei – Creasta principala a muntilor Zarandului
Marcaj: Cruce Galbena
Lungime: Aprox. 16 km
Timp pentru parcurgere: 5 – 6 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 380m
Accesibilitate: Tot anul

Valea Cladovei – Valea Cersca – Creasta principala a muntilor Zarandului
Marcaj: Triunghi Galben
Lungime: Aprox. 4 km
Timp pentru parcurgere: 1 – 1½ ora
Diferenta de nivel: Aprox. 180m
Accesibilitate: Tot anul

Valea Cladovei – Creasta Cladovei – Varful Cap de Drac 553m
Marcaj: Triunghi Albastru
Lungime: Aprox. 14 km
Timp pentru parcurgere: 5 – 6 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 590m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Cladova – Valea Cladovitei – Zona turistica Casoaia
Marcaj: Punct Galben
Lungime: Aprox. 17 km
Timp pentru parcurgere: 5 – 6 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 380m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Radna – Creasta Radnei – Varful Crucea Tiganului 546m
Marcaj: Punct Albastru
Lungime: Aprox. 15 km
Timp pentru parcurgere: 5 – 6 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 620m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Soimos – Valea Soimosului – Creasta principala a muntilor Zarandului – Zona turistica Casoaia
Marcaj: Triunghi Galben
Lungime: Aprox. 15 km
Timp pentru parcurgere: 4 – 5 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 300m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Soimos – Cetatea Soimos – Creasta Soimosului – Varful Livorsc 558m – Zona turistica Casoaia
Marcaj: Banda Albastra
Lungime: Aprox. 17 km
Timp pentru parcurgere: 5 – 6 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 580m
Accesibilitate: Tot anul

Varful Highis 799m – Creasta Dealul Dubilor – Zona turistica Casoaia
Marcaj: Triunghi Rosu
Lungime: Aprox. 7 km
Timp pentru parcurgere: 2 – 3 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 550m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Milova – Creasta Milovei – Varful Ivanita 707m
Marcaj: Punct Albastru
Lungime: Aprox. 12 km
Timp pentru parcurgere: 4 – 5 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 600m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Conop – Valea Conopului – Creasta principala a muntilor Zarandului – Salasele din zona Nadasului
Marcaj: Triunghi Rosu
Lungime: Aprox. 9 km
Timp pentru parcurgere: 3 – 4 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 450m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Conop – Creasta Conopului – Varful Debela Gora 557m – Creasta principala a muntilor Zarandului – Cabana Debela Gora
Marcaj: Triunghi Albastru
Lungime: Aprox. 9 km
Timp pentru parcurgere: 3 – 4 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 410m
Accesibilitate: Tot anul

Halta Nadas – Valea Nadasului – Cabana Debela Gora – Salasele din zona Nadasului – Localitatea Nadas – Barajul lacului Taut
Marcaj: Banda Galbena
Lungime: Aprox. 23 km
Timp pentru parcurgere: 7 – 8 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 520m
Accesibilitate: Tot anul

Halta Nadas – Creasta Nadasului – Creasta principala a muntilor Zarandului – Cabana Debela Gora
Marcaj: Cruce Albastra
Lungime: Aprox. 8 km
Timp pentru parcurgere: 3 – 4 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 310m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Barzava – Creasta Barzavei – Varful Cioaca Popii 467m
Marcaj: Banda Albastra
Lungime: Aprox. 7 km
Timp pentru parcurgere: 3 – 4 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 460m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Barzava – Creasta secundara a Barzavei – Varful Concesti
Marcaj: Punct Albastru
Lungime: Aprox. 8 km
Timp pentru parcurgere: 2 – 3 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 350m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Barzava – Creasta principala a muntilor Zarandului – Localitatea de munte Vasoaia – Localitatea Chisindia
Marcaj: Banda Galbena
Lungime: Aprox. 26 km
Timp pentru parcurgere: 8 – 9 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 700m
Accesibilitate: Tot anul

Localitatea Minisel – Localiatatea de munte Vasoaia
Marcaj: Cruce Rosie
Lungime: Aprox. 5 km
Timp pentru parcurgere: 1 – 1½ ore
Diferenta de nivel: Aprox. 350m
Accesibilitate: Tot anul

Barajul lacului Taut – Localitatea de munte Vasoaia
Marcaj: Cruce Albastra
Lungime: Aprox. 13 km
Timp pentru parcurgere: 3 – 4 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 400m
Accesibilitate: Tot anul

Traseul salaselor taranesti din zona Taut – Chisindia
Marcaj: Punct Rosu
Lungime: Aprox. 33 km
Timp pentru parcurgere: 12 – 15 ore
Diferenta de nivel: Aprox. 520m
Accesibilitate: Tot anul

O harta a muntilor Zarand se poate vedea aici.

Informatii preluate de pe site-ul: codmunte.wordpress.com

Pestera Sinesie

Pestera Sinesie este situata pe malul raului Mures, in Muntii Poiana Rusca, localitatea Caprioara, judetul Arad. Este declarata Rezervatie Naturala, constituind rezervatie speologica de importanta locala.

Pestera Sinesie a fost cartata prima data in anul 1978 si se afla langa Pestera Mica de la Sinesie si Pestera Vulpii. Are o singura intrare si s-a format in regim inecat de un curs de apa.

Pestera este fosila si s-a dezvoltat de-a lungul unei galerii principale spatioase, in jurul careia sunt dispuse o serie de diverticole de mici dimensiuni, precum si un put de 5 metri. Podeaua pesterii este acoperita de o patura groasa de sediment, formata in mare parte din guano(fecale de liliac). In aceasta patura au fost descoperite mai multe resturi ceramice apartinand primei epoci.

Datorita prezentei chiropterelor pe tot parcursul anului in subteran, pentru reducerea numarului de vizitatori neavizati, Pestera Sinesie a fost inchisa cu o poarta cu bare orizontale, care sa permita accesul liliecilor in interior.

Pestera lui Dutu

Situată la graniţa dintre judeţele Arad şi Hunedoara, la 6 km de centrul localităţii Căprioara (comuna Săvârșin, județul Arad), Peştera lui Duţu reprezintă ponorul Văii Fundata. Cavitatea subterană este formată într-un banc de calcare neojurasice, care poartă numele de „Calcarele de la Căprioara’’. Atât la suprafaţă, cât şi în peşterile din zonă, au fost identificate mai multe fosile de melci şi scoici, ceea ce indică geneza bancului calcaros.

Peştera lui Duțu a fost declarată arie naturală protejată conform Legii nr. 5 din 2000, primind clasa de protecţie C. Rezervaţia speologică a fost în custodia Asociaţiei Speologice Speowest Arad în perioada 2005-2013, iar în prezent face parte integrantă din Situl Natura 2000 – ROSPA0029 Defileul Mureşului Inferior – Dealurile Lipovei.

Peştera a fost formată de apa Văii Fundata, care avea iniţial un curs complet aerian, curgând peste zona actualului drum forestier. Prin adâncirea văii în masivul calcaros, apa a profitat de numeroase feţe de strat şi fisuri în rocă, pe care le-a umplut şi dizolvat, astfel trecând la un curs subteran. Peştera lui Duţu a fost formată în faza iniţială în regim înecat, ulterior fiind remodelată în regim vados. Accesul în subteran se face printr-un portal de mari dimensiuni, de unde, după coborârea unei săritori şi un târâş scurt, se ajunge în Sala Mare. De acolo pornesc două galerii laterale fosile, apa continându-şi traseul printr-o galerie principală până la sifonul terminal, iar după doar câţiva metri reapare la suprafaţă într-un izbuc.

Deşi peştera are puțin peste 150 m dezvoltare, aceasta prezintă diferite forme de eroziune şi coroziune, dar şi depozite de umplutură (concreţiuni, galeţi etc.) şi adăposteşte atât animale terestre, cât şi acvatice deosebit de importante, dintre care se poate menţiona prezenţa în interiorul peşterii a unor specii de chiroptere: Myotis myotis, Rhinolophus ferrumequinum/hipposideros, care sunt strict protejate la nivel naţional şi european.

Legendele locale menţionează faptul că haiducul Duţu s-ar fi adăpostit în peşteră, de unde vine şi numele cavităţii şi au stârnit interesul căutătorilor de comori, care au efectuat două săpături în Sala Mare. Însă singurele vestigii identificate au fost câteva resturi ceramice din epoca fierului, decoperite accidental la recartatea peşterii de membrii A.S. Speowest Arad, cât şi o inscripţie greu de descifrat, din care se distinge anul „1938”.

Ridicări topografice: Mihai Besesek, Valentin Radu, Lucian Tomoiagă, Sabin Sebeșan

Cartografiere: Mihai Besesek

Sursa: speowest.ro

Rezervatia Speologica Valea Morii

Peștera Valea Morii (denumită și Peștera cu Apă de la Moară) este localizată pe teritoriul comunei Moneasa, județul Arad, în grupa Munților Apuseni, masivul Codru-Moma, Bazinul Văii Moneasa, afluent al Crișului Alb.

Morfologia zonelor carstice din regiune este în general condiționată de contactul litologic, dintre calcarele și dolomitele triasice cu alte roci care au favorizat apariția fenomenelor carstice. Cercetările hidrogeologice din zonă au evidențiat prezența unui sistem hidrogeologic vast, marcările efectuate cu trasori demonstrând și străpungerea hidrologică Ponorul Tăul Bivolilor (sau Peștera de la Merezerie) – Peștera cu Apă de la Moară.

Peştera cu Apă de la Moară a fost declarată arie naturală protejată conform Legii nr. 5 din 2000, primind clasa de protecţie A, constuind rezervaţie ştiinţifică de categorie I IUCN: „Rezervație Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri științifice”. Rezervaţia speologică a fost în custodia Asociaţiei Speologice Speowest Arad în perioada 2010-2013, iar în prezent face parte integrantă din Situl Natura 2000 – ROSCI0042 – Codru-Moma.

Explorarea și cercetarea peșterii a fost începută de către membrii Cercului Speologilor Amatori Liliacul Arad, care au realizat primele ridicări topografice în 1976, calculând 2012 m de galerii cartografiate. Pe lângă dezvoltarea mult mai mare comparativ cu restul peșterilor din regiune, în peșteră au fost observate acumulări semnificative de cristale de aragonit, urme de faună fosilă (grifade), cât şi colonii de chiroptere (Myotis myotis, Rhinolophus ferrumenquinum/hipposideros, Miniopterus schreibersii), fapt pentru care a fost propusă încă de atunci pentru includerea pe lista ariilor natural protejate.

Datorită importanței sale, Peștera cu Apă de la Moară a continuat să fie în atenția speologilor arădeni, care în urma degradărilor produse de vizitatorii neavizați în vara anului 1985, au montat prima poartă de protecție în zona intrării. Aflată în custodia C.S.A. Liliacul Arad în 1989, peştera este verificată frecvent, prilej cu care speologii surprind trei indivizi, care au forțat poarta existentă şi sunt predaţi la Miliţie, iar ulterior, ca precauție, se mai montează o poartă, pentru a limita și mai mult degradarea.

Din punct de vedere geologic, Peștera cu Apă de la Moară face parte dintr-un sistem de peșteri, care constituie o străpungere a unui mic masiv de roci carbonatice intens carstificate şi fracturate, localizat între localitățile Rănușa, Moneasa şi Slatina de Criș. Peștera este formată dintr-o serie de galerii active, subfosile şi fosile, labirintice, dispuse pe 4 nivele disticte şi două nivele intermediare, majoritatea fiind dezvoltate pe niște fracturi majore, având aspect de diaclaze. Activul care se revarsă prin intrarea Peșterii cu Apă de la Moară, pătrunde în subteran prin Peștera de la Merezerie, cu o dezvoltare de 538 m, conexiunea dintre cele două cavități nefiind realizată fizic până în present, decât prin colorări.

Pe lângă acestea, în zonă au mai fost identificate încă trei cavități de dimensiuni mai modeste, care fac parte din acelaşi sistem şi anume: Peștera Uscată de la Moară, Grota din Cariera Veche și Avenul cu Dop.

În urma recartării efectuate în perioada 2011-2012 de membrii Asociației Speologice Speowest Arad cu instrumente de precizie, rezultatul obținut a fost de doar 1750 m dezvoltare a tuturor galeriilor.

Topografiere: Mihai Besesek, Valentin Alexandru Radu, Robert Valeriu Sarkozi, Romeo Lazăr, Sabin Cosmin Sebeşan, Alin Szilvagyi, Anamaria Suciu, Mihaela Velin, Sebastian Martian Sbîrcea, Alex-Cristian Oncu, Călin Bâc, Adrian Vesa, Raluca Cselenyi și Varun Gupta.

Cartografiere: Mihai Besesek

Instrumente: busolă optică Silva 1°, clinometru optic Suunto 1°, lasermetru Hilti PD4 2mm

Clasa de precizie: 5

Dezvoltare: 1750 m; Denivelare: +41,5 m; Extensie: 426 m

Sursa: speowest.ro

Pestera Coliboaia

Situată pe teritoriul Parcului Natural Apuseni, Munții Bihor, în comuna Câmpani, sat Sighiștel, intrarea în Peștera Coliboaia se deschide în versantul drept al Văii Sighiștelului la cca. 4 km amonte de sat, în apropiere de Canionul Sighiștelului și de Peștera Măgura.

Valea Sighiștelului cuprinde cea mai mare densitate de peșteri pe km² din țară, la Cadastrul Peșterilor din România fiind înregistrate peste 155 de peșteri și avene. În multe dintre acestea au fost identificate situri arheologice, fapt ce demonstrează o locuire permanentă în zonă încă din paleolitic

Cu o dezvoltare de peste 2000 m, Peştera Coliboaia este străbătută aproape în totalitate de un râu, care pătrunde în subteran cel mai probabil printr-o serie de ponoare din zona Pietrele Roşii, bazinul Văii Crăiasa. Galeria principală activă are câteva pasaje inundate (sifoane) și un afluent mai însemnat, care este posibil să facă legătura cu Peştera din Dealul Secăturii (dezvoltare de cca. 3000 m și denivelare totală de -390 m). În funcție de sezon și de debitul precipitațiilor, râul subteran se pierde succesiv într-o înșiruire de sorburi impenetrabile. În momentul în care pierderile respective nu mai pot drena tot debitul apei, nivelul acesteia crește până la formarea unui lac, care ocupă aproape toată suprafața galeriei principale pe o lungime de peste 150 de m

În sectoarele dintre sifoane galeria activă se lărgește considerabil, întâlnind scurte diverticule laterale fosile sau mici săli. Dintre acestea, pe o galerie înaltă situată la 7 m deasupra râului subteran, în data de 20 septembrie 2009, o echipă formată din speologii Mihai BESESEK, Valentin Alexandru RADU, Roxana Laura ŢOCIU (Asociaţia Speologică Speowest Arad), Tudor RUS (Clubul de Speologie Speodava Ştei) şi Marius Iosif KENESZ (Asociaţia Montană Speozarand Brad) au descoperit mai multe desene şi incizii parietale

Desenele realizate în cărbune sunt ușor alterate, în unele locuri acoperite de o crustă subțire de calcit sau de grifade fine, fapt care atestă vechimea și autenticitatea lor. Ele reprezintă în mare parte animale, printre care un bizon, un cap de urs, un cal, doi rinoceri, câteva animale nedeterminate exact, cum ar fi un cal sau o felină, un cerb, un mamut şi alte semne indescifrabile. Pe lângă desene, pe planșeul galeriei au fost observate oase de Ursus spelaeus, unele calciDe remarcat este și existența unor depozite osteologice considerabile și grifade în Sala Urșilor. Interesant este faptul că în anumite zone pereții și tavanul sunt formați dintr-o umplutură provenită probabil dintr-o galerie superioară, în prezent colmatată și care probabil făcea legătura cu o altă intrare de la suprafață, folosită în paleolitic, atât de animale, cât și de oameni.

coliboaia1Peștera a fost pusă la scurt timp de la descoperire sub protecție prin grija Federaţiei Române de Speologie, cavitatea fiind închisă în momentul de față cu două porți, una situată la intrare și una în zona Sifonului 1, la care se poate adauga faptul că peștera se protejează singură, Sifonul 3 fiind greu accesibil, acesta putând fi depășit numai la debite scăzute ale apei din subteran. Porțile au fost realizate și montate prin efortul unei echipe de speologi români proveniți de la A.S. Speowest Arad, C.S. Speodava Ștei și C.S. Cristal Oradea. Ulterior poarta de la intrarea a fost înlocuită de Asociația pentru Protecția Liliecilor din România, pentru implementarea unui proiect de protejare a chiropterelor.

Pentru cercetarea desenelor a fost constituită o echipă multiinstituţională şi multinaţională, autorizată de către Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, din care fac parte reprezentanți ai Muzeului Ţării Crişurilor Oradea, ai Administraţiei Parcului Natural Apuseni și ai Institutului de Speologie „Emil Racoviță”, la care s-a alăturat o echipă franceză formată din Dr. Jean Clottes – expert internaţional în artă rupestră pentru ICOMOS şi UNESCO, Chevalier de la Légion d’Honneur, din Bernard Gély – arheolog la Serviciul Regional de Arheologie, specialist în studiul peşterilor ornate din cadrul Direcţiei Regionale de Afaceri Culturale Rhône-Alpes, din Michel Philippe – paleontolog specializat pe studiul ursului de peşteră, din Françoise Prud’Homme – responsabil al Muzeului Regional de Preistorie din Orgnac (Franța), din Marcel Meyssonnier – reprezentant al Asociației Franța-România-Speologia și consilier de tehnică speologică la Direcţia Regională de Tineret şi Sport Rhône-Alpes și din Valérie Plichon – membră în biroul Comitetului Speologic Regional Rhône-Alpes. Această echipă de specialiști a fost completată cu membri ai A.S. Speowest Arad și C.S. Speodava Ștei pentru efectuarea ridicărilor topografice, asigurarea asistenței, a suportului logistic și tehnic necesar cercetătorilor pe perioada studiului în subteran

ColiboiaDupă evaluarea sitului de către echipa franco-română, descoperirea a fost făcută publică în iunie 2010. Călin GHEMIŞ, arheolog la Muzeul Ţării Crişurilor Oradea, a prelevat două eşantioane de cărbune, unul direct de pe animalul desenat (felină/cal) şi altul dintr-o bucată de cărbune găsită sub acelaşi desen. Cele două probe au fost datate prin metoda radiocarbonului (C14) la Laboratoire des Sciences du Climat et de l’Environnement la Gif-sur-Yvette (LSCE/UVSQ, Franţa) (de Hélène Valladas).

Rezultatele sunt următoarele:

desen animal : 27,870 ± 250 (GIFA 11002), calibrat la 31,450 / 32,820 ani CalBP (GifA11002/SacA23417);
cărbune : 31,640 ± 390 (GIFA 11001), calibrat la 35,120 / 36,780 ani CalBP (SacA23416).

Aceste date confirmă vârsta foarte veche a artei parietale din Peştera Coliboaia. Cea mai veche dată (circa 36000 ani înainte de prezent) corespunde datărilor obţinute pentru picturile din Peştera Chauvet (Ardèche, Franța), care erau cunoscute până atunci ca cele mai vechi manifestări de artă paleolitică din Europa.

Prin Ordinul nr. 2770 din 16.12.2011 a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Peştera Coliboaia a fost clasată în Lista Monumentelor Istorice, categoria arheologie, grupa valorică „A”, primind codul BH-I-m-A 21034.

În prezent studiul sitului arheologic a fost analizat în cea mai mare parte, în ce privește desenele și se va continua cu cercetarea celorlalte urme vechi. Din punct de vedere speologic, în sit Mihai BESESEK a cartat Galeria cu Desene cu amplasarea exactă a acestora, iar în întreaga cavitate s-a reușit explorarea și topografierea Afluentului până la o galerie îngustă colmatată și prin depășirea Sifonului 4 pe activul principal s-a mai explorat și topografiat parțial câteva sute de metri, membrii A.S. Speowest Arad oprindu-se la o săritoare de circa 7 m, care necesită echipament de escaladă pentru continuarea explorărilor.

Sursa: speowest.ro

Lasă un răspuns