Turnul de apa

Dezvoltarea edilitară deosebită pe care o cunoaşte Aradul în secolul al XIX-lea contribuie, practic, decisiv la transformarea sa dintr-un oraş medieval într-unul modern. Majoritatea clădirilor ridicate în această perioadă au fost construite în stil neoclasic, eclectic sau secession, ceea ce conferă arhitecturii oraşului un aspect deosebit de unitar. Zona centrală a oraşului a polarizat majoritatea funcţiilor urbane: cele mai multe apartamente, cele mai importante dotări comerciale, culturale, sanitare, administrative, de învăţământ etc.

În acest context apare, în centrul oraşului, zona arhitectonică pe care arădenii de atunci au botezat-o „Piaţa Pompierilor”, nume sub care este cunoscută şi astăzi . Acest nume i-a fost dat de la faptul că în zonă a existat sediul unităţii de pompieri voluntari civili din Arad, înfiinţată încă în 1835 şi mai ales datorită existenţei Capelei Sfântului Florian, patronul pompierilor.

Tot aici, în a doua jumătate a secolului trecut, administraţia oraşului hotărăşte ridicarea unui edificiu deosebit de important pentru viaţa localităţii, edificiu care în memoria arădenilor este cunoscut sub numele de „Turnul de apă”. Turnul a fost construit pentru aprovizionarea cu apă a oraşului aflat în plină dezvoltare şi pentru semnalarea incendiilor şi intervenţia rapidă a formaţiei de pompieri a municipalităţii.

Turnul are o înălţime de 35 m şi a fost dat în folosinţă în anul 1896. Ca stil arhitectonic el completează aspectul unitar al arhitecturii arădene de stil eclectic sau secession. Turnul, o construcţie solidă de piatră şi cărămidă, impresionează prin masivitate şi înălţime.

Se remarcă prin decoraţia balcoanelor şi a ferestrelor. De asemenea, trecătorul rămâne impresionat de registrul decoraţiilor de la ultimul nivel, registru cu o bogată şi variată fantezie arhitectonică

.